Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova

Ambasada Republicii Moldova în Republica Polonă

A A A

Apostila

Republica Moldova a aderat la Conventia cu privire la Apostilă

 

Începînd cu 16 martie 2007, Republica Moldova a devenit parte la Convenţia privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 5 octombrie 1961. Cetăţenii moldoveni au obţinut posibilitatea simplificării procedurilor de supralegalizare a documentelor eliberate în unele state pentru a fi utilizate peste hotare.

 

Pînă la aderarea Republicii Moldova la aceasta Convenție, pentru recunoașterea în străinătate a actelor eliberate in Republica Moldova, cetățenii urmau o serie de proceduri anevoioase de supralegalizare a actelor, prezentîndu-le pentru autentificare în mai multe instituții din ţară iar apoi la ambasadele sau consulatele străine.

 

Procedura de apostilare constă în aplicarea unei stampile speciale pe documentul care urmează a fi utilizat într-un alt stat parte la convenţia de la Haga. Inscripţia poartă în antet inscripţiile în limba franceză "Apostille" şi "(Convention de la Haye du 5 octobre 1961)", fiind urmate de menţiunile de autentificare în limba statului emitent.

 

Potrivit art. 2 al Legii nr. 42-XVI din 02.03.2006 pentru aderarea la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost desemnat în calitate de autoritate responsabilă pentru aplicarea apostilei.

 

Care este diferenţa dintre Apostilă şi supralegalizare?

 

Apostila (sau apostilarea) şi supralegalizarea sunt proceduri impuse de legislaţia unor state pentru recunoaşterea documentelor eliberate în străinătate. Ambele proceduri reprezintă o confirmare prin ştampila unei anumite autorităţi a autenticităţii ştampilelor şi semnăturilor precedente aplicate pe documentele eliberate într-un stat care urmează a fi utilizate în altă ţară.

 

Supralegalizarea (sau legalizarea consulară) este procedura prin care un stat confirmă veridicitatea documentelor emise pe teritoriul său sau pe teritoriul altui stat. Supralegalizarea este cerută de un şir de ţări, care nu au încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale privind simplificarea sau abolirea completă a supralegalizării. Supralegalizarea implică proceduri multiple de autentificare a actului şi a semnăturilor aplicate pe acestea, astfel încît în ultimă instanţă pe document se va aplica, de regulă, ştampila ambasadei sau consulatului statului de destinaţie, fie a ministerului de externe al acestui stat.

 

Apostila, la rîndul său, este o procedură simplificată de supralegalizare a unor anumite acte, fiind aplicată doar de către statele care sunt părţi la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 5 octombrie 1961. Convenţia mai este cunoscută sub numele de "Convenţia de la Haga din 1961" sau "Convenţia cu privire la Apostilă". Ştampila specială numită "Apostilă" se aplică pe document doar o sigură dată de către autoritatea statului de origine a acestuia, astfel încît autorităţile statului pe teritoriul căruia urmează a fi utilizat documentul îl vor recunoaşte fără supralegalizare sau alte formalităţi.